Despre copii
M-am trezit cu un super-elan, pregatita sa bag niste asternuturi la spalat, pentru ca, nu-ia asa, maine e vineri si vine EL.
Nu-i asa! Nu vine maine… 
Maine vine doar o noua zi FARA EL. As vrea sa treaca repede. REEEEPEDEEE am zis!
Si daca tot m-am trezit si nu mai am somn, era cazul sa fac ceva. Asa ca m-am apucat de numarat: ianuarie, februarie, martie, aprilie si aproape mai. 5. Aproape 5. Uhuhuuu… ne maturizam, dragul meu. Deja, la varsta asta, unii copii dau semne de dinti. Cum noi suntem precoce, cel mai probabil o sa ne creasca toti odata. Poate reusim sa mestecam mai bine distantele, ca sa para mai digerabila departarea…
Dar in weekend vii. Vii, nu-i asa? In weekend o sa fie iar concediu. Inchidem pravalia cu nelinisti si ne adormim in brate. Poate de data asta ne facem timp si nastem si copilul ala pe care l-am conceput impreuna si acum te tine insarcinat. Stii tu, copilul nostru special, facut in joaca, dar serios, care sa creasca mare-mare si sa ii bata pe altii!
Pentru cine nu ma intelege, ca poate odata si-odata mai poposeste si altcineva decat Camil si cu mine pe aici, noi ne numim proiectele comune copii. Asta, fiindca ne place sa punem pasiune si suflet in tot ce facem impreuna, ca-i vorba de scris, desenat sau omlete. Copiii aialalti, 3 la numar, or veni si ei la un moment-dat. La alt moment-dat. Unul fara anticonceptionale :p .
Apropos, Camil, sa-mi amintesti maine sa imi iau pastila, ca s-a terminat saptamana de pauza.
Te gandesti ca dau prea mult din casa? Sa vezi ce urmeaza… Dar nu ai decat sa vii incoace si sa ma certi. Si apoi sa ma iubesti.
Stiti cum iubeste Camil? Pfui… nu credeam ca stie cineva iubi asa… Ma topesc toata. Again and again. Si da, vorbim de iubitul ala cu piele si sarutari si gemete.
Ai pornit, Camil? 
